Indragostit de o colega de serviciu!

Pui: Nu am somn la ora asta (a trecut jumate de noapte) si m-am uitat la tine ce frumos dormi cu Oli in brate. E atata liniste inauntrul meu cand ma uit la tine…
Avem deja o saptamana de cand impartim si ultimul lucru care mai era de impartit intre noi: timpul de job. Si adevaru’ e ca am potrivit-o cum nu puteam mai bine: noi2 impreuna, la jobu meu – pe care il iubesc grozav. Astia din juru’ nostru care ma iau cu pariul ca nu o sa rezistam si ca avem numai 10% sanse…ia sa ma pupe-n pupa. Stim noi mai bine. Mi-am dat seama ca intr-adevar provocarea din domeniul asta – financiar – e sa explici ‘fraerului’ de ce ii iei banii la modu elegant si sa il vezi cum semneaza guguloiu’. Grozav de incitant – aproape ca un safari in Kalahari.
Dar pana acolo….mai avem un pic.
Imi place din ce in ce mai mult complicitatea dintre noi, cand te privesc printre birouri – cand nu ne putem dezmierda si trebuie sa ne spunem, destul de oficial, pe nume…sa stii ca eu, cateodata aproape ca mai scap cate un ‘Pui!’, si imi vine sa rad cand imi dau seama…
Ce iti pot promite insa este ca nu vei descoperi nimic incitant sau care sa te faca sa tresari de placere – dar cu siguranta vom petrece o gramada de timp impreuna…
Si trebuie sa-ti fac si o marturisire. Esti prima mea colega de serviciu pe care o iubesc – si ma gandesc deja ca after hours poate o punem de-o aventura pe dupa niste birouri sau poate la copiator…sa trecem si noi, asa…, la next level. Complicitatea asta din priviri e cam platonica, nu crezi?

Advertisements

Impreuna!!!

Considerand numarul de posturi scrise de mine si numarul scris de el ai spune ca nu`mi mai tace gura in casa, de fapt EL e mult mai vorbaret decat mine, dar eu ma desprind mai usor de nimicurile mele decat EL ca sa scriu un post. Si ca tot sunt la capitolul “privire de ansamblu”, sper ca posturile lui sa fie ceva mai coerente de acum… zic. 🙂

OK, ce vom povesti acum: M`am angajat la firma unde lucreaza si el. Da, stiu, reactiile sunt: “Bai, voi stiti ca multe cupluri s`au despartit din cauza asta… ca nu se mai suportau sa se vada toata ziua…”. We`ll take our chances. Sincer, acum a trecut o saptamana si we are so happy. Ne place foarte mult, eu il ajut pe cat pot, mai facem un schimb de priviri pe genul “ce facem aici e bullshit” sau “ce te`as pupa acum”. Normal ca la servici suntem colegi si acum am inceput sa ne spunem pe nume.

Daca  lui nu`i place ce face de ce am intrat si eu? Motive materiale. Planurile noastre sunt pe viitor, acum tragem amandoi cat putem, si dupa, vine o schimbare. Procesul deja a inceput. Alternative au fost gasite. Sper ca simpla mea prezenta sa`l reechilibreze intr`o meseria in care semnatura clientului e un guguloi iar provocarea suprema este sa te intelegi cu acesta. Sunt cupluri si cupluri, si la fel cum parintii spun “copil ca al meu nu mai este”, asa spun si cuplurile “ce avem noi e deosebit”. Iar ce avem noi este deosebit. Nu ne e frica de o experienta de genul asta, nu ne e frica de posibilitatea de a ne plictisi unul de altul. Oricum, suntem suficient deschisi sa spun la un momentdat “nu e ok, eu plec si ne vedem acasa”. Pana acum imi place la nebunie sa merg cu el la job, sa`l vad profesionist.

A trecut numai o saptamana, eu incep sa invat un domeniu nu prea frumos, cel financiar. Ce pot sa spun, nu se compara cu PR-ul. :p Din pacate, tot comparativ cu PR`ul, mi se pare ca este un numar limitat de informatii de acumulat. Pe de alta parte sunt abia la inceput. Una peste alta, lucrurile vor merge asa o perioada limitata,  noi stam impreuna si  urmam un scop stabilit impreuna.

Ca o completare: Ieri am fost in outlet in militari. Pantaloni la dunga Mango, super, 17 lei, inca un maieu si pantaloni pana la genunchi la dunga – house of art – 35 lei, stefanelli la super preturi. Din pacate, el s-a plictisit teribil… but i had fun. A, si numai acolo puteti gasi in Leonardo pantofi ca acum 15 ani, cu talpa groasa, ce pot si considerati cu usurinta arma alba.

Sunt un distrus, tu esti o minune.

Adevarul este ca sunt cam distrus. Cam autodistrus. Corporatia, lipitorile din ea, b, praful din b, caldura lui, parcurile si lacurile lui napadite de oameni sufocati de cald si vegetatie sufocata de oameni – toate ma fac un distrus. Nu ma distrug in mod direct prin vreun efect macinator aspra mea, ci ma fac sa reactionez ca un autodistrus social. Nu-mi doresc decat sa fim noi 2 pe o raza de 25km in jurul nostru, timp de 12 ani. Asta m-ar vindeca.
Dar pana atunci… ma trezesc in fiecare zi cu ea langa mine, o iau in dreapta in graba si ne scufundam in mlastina, ca doi scafandri cu tuburile de oxigen pe ultimul sfert de ora. Dar ciudat – fiecare intrare dintr-asta in lume ne suprapune si mai mult…Cum reusim, nu stiu. Cu o exceptie:
Simbolul certurilor dintre noi este un mcdonalds dichisit, pentru ca acolo ne-am trezit ca ne mancam inghetata tacuti, cu privirea prin podea, dupa cate o saptamana dintr-asta tip hades – care aproape ca reusea sa ma desocializeze… Si pentru ce? Minunea care se intampla de 2 ani si mai bine langa mine nu are nici o vina, iar eu – idiotul de mine – aproape ca uitam o regula vitala de suprapunere….niciodata – dar niciodata sa nu aduci necazurile din afara cercurilor in interior.
Asa ca trecem pe langa macu cu (!) pricina intentionat in graba, uitandu-ne zambind unul la altul si amintindu-ne ca nu merita niciodata sa mancam inghetata fara sa ne privim cu drag si fara sa ne vorbim. Ca nici eu si nici celalalt cerc nu suntem orgoliosi.
___________________________________
Sunt sigur ca despre altceva trebuia sa scriu aici, dar trebuia se ne spunem asta neaparat. Acum tu!