Papica bun!

Sambata, am observat, parca sunt scoasa complet din context. Ma invart prin casa, nu reusesc sa fac nimic productiv, nu ma simt in apele mele. Prin urmare am sa scriu pe blog, intr-o incercare de a ma re-conecta.
Am sa va povestesc ceva, si cu ocazia asta sa va recomand. Ieri a fost ziua domnului, ocazie cu care am facut rezervare la Hanul Berarilor. Niciunul din noi nu mai fusese, lui ii place mancarea “sanatoasa” iar meniul a facut sa-mi ploua in gura. Am invitat doi prieteni and off we went.
Foarte dichisit, foarte frumos si romanesc. Muzica era live, de la populara la tango si vals. Si invitati era un mic grup de dansuri populare, doi baieti si doua fate care umpleau localul cand fascaiau. Stiu o prietena care nu s-ar da in vant dupa astfel de locuri (sau orice are “bere” in nume). Deci la imagine au un plus mare. Plus ospatarii foarte atenti.
Si ca sa ajungem la lucruri esentiale: mancarea. Foarte buna! Desi portiile mi s-au parut cam mici, dar si preturile sunt… pe masura. Nu e unul din cele mai scumpe restaurante din Bucuresti. Ca sa intelegeti, 4 feluri de macare, o carafa de vin, apa, 2 deserturi si o cafea, 120 lei. Fair! Recomand crapul cu mujdei si TIGAIA PICANTA, absolut delicioasa pentru cine mananca picant. Aproape ca se merita sa o iei doar ca sa o guste toti de la masa (asta daca nu poti sa duci o farfurie de “picanteala”) :).
Ce nu recomand este vestitul “Desertul domnitei”. Ma asteptam nitel la altceva. Aluatul mi se pare ca se cruzise, iar fructele de padure erau la impresie. Si nu foarte dulce, nu foarte gustos. As fi vrut in schimb papanasi, numai ca ii faceau pe loc si lua cam 35 de minute sa ii faca. Deci daca alegeti papanasi spuneti din timp.
A fost o seara frumoasa si cred ca o sa ma mai duc sa mai incerc ceva feluri de mancare.

Intrebare: Ce parere ati avea daca am scrie mai multe posturi in engleza? Asta cu hanul berarilor nu ar fi mers, no, cum spui papanasi in engleza, but still, what would you say?

Advertisements

Dezbatere: ala mic si aia mare

Eram amandoi sub dus cand, admirandu-ni-le reciproc, ne-am trezit cu intrebarea: de ce la noi (m), sunt prost cotate alea mici-mici-mici (scuza cu …e de la apa, ca e rece, nu a tinut…) iar la ele (f), sunt foarte rau cotate alea mari-mari. Invers functioneaza grozav. Care e explicatia?

Saga…

I am soooo frustrated! Nu am crezut ca am sa ajung la acest moment dar iata-ma-s… M-am uitat la Twilight si New Moon. Primul m-a luat prin surprindere pe HBO si desi pe la jumatatea filmului ma gandeam “e un film slabut” am ramas aproape. Avea o sexualitate (poate datorata lui Robert Pattinson) care m-a facut sa stick around. Poate sunt si subiectiva, dar mi se pare ca el a facut tot filmul, ea nu a “jucat” cine stie ce si tot filmul isi punea in evidenta gurita senzuala. El in schimb chiar a “jucat”, a trecut prin niste trairi. In fine, am vazut filmul duminica seara si aseara m-am uitat de pe un site la partea a doua…
Partea a doua dureaza 2h, 10 min. Pe site-ul pe care vad eu filme te uiti cam 40-50 min dupa care faci o pauza de 50 min si vezi restul… Mi-am zis: “Perfect! Ma uit jumatate, dupa numai bine fac un dus si un ceai si ma uit la restul.” Inca nu pot sa-mi dau seama dar e ceva la filmul asta care m-a facut sa il privesc cu sufletul la gura, desi imi spuneam ca si partea a doua e slabuta. Am revenit la film si dupa 50 de minute, tocmai atunci cand el se batea cu vampirii de rang inalt sa o salveze pe ea (!), s-a intrerupt iar. Cu ocazia asta stiu sa nu ma mai uit la filme lungi pe site-ul asta ca ma umplu de spume. Seara, pe langa faptul ca am dormit foarte prost, trebuia sa ma trezesc de la 6, m-am trezit intr-una, am visat si numai secvente din film, preluari si adaptari. Mai aveam mai putin de 20 de minute de vizionare, sa vad cum se termina, sa imi satisfac setea (ca tot suntem in registrul vampirilor). Azi la birou printre picaturi, cu urechile ciulite la maximum pentru ca nu puteam sa dau volumul tare si nici nu am casti (inca) am vazut cele mai putin de 20 de minute intr-o ora jumatate…
Sunt atat de frustrata de final. Deci, ea urmeaza sa fie transformata (someday), vampirul cu rivalul sau care ii e si dusman (frumos, nu?) se confrunta putin in padure dar intervine ea, rivalul (care BTW se transforma in lup) pleaca si dupa ce raman ei doi, ea ii spune ca vrea ca el sa o transforme. El spune cu o singura conditie: “Sa te casatoresti cu mine!”… si…. CAST.
E adevarat ca ultimul lucru pe care il vezi e mutrita lui (care nu are farmec in poze, cum l-am mai vazut si ma enerva cu privirea aia seducatoare; are farmec numai in filme) dar aia e ultima replica, like we didn`t f*** figure that out ourselves…. Sau trebuia sa o usureze/surprinda pe ea?
Si sunt si carti-biblii scrise cu povestea din film. Cred le termini de citit in toti anii tai de stat pe WC… BTW, in partea a doua, jumatate din film pentru mine era o umplutura irelevanta, dar in fine… De unde trag eu concluzia ca filmul a avut farmec cat timp a jucat Robert Pattinson.

Wake up, bitch! Get wet, bitch!

Inca nu practicam farse unul altuia (de fapt, eu chiar le urasc), dar astea 2 merg bine impreuna:

http://www.noob.us/humor/guy-shows-his-girlfriend-a-really-cool-trick/

http://www.noob.us/humor/how-to-wake-up-your-girlfriend-with-your-long-stick/

Multumesc!

Contrar poate primei impresii nu multumesc prentru postul anterior. 🙂
In seara asta “m-am angrenat intr-o discutie” cu EL pe Romania si poporul ei. Unul este optimist, unul pesimist. De asta suntem cercuri suprapuse.
Eu spun ca suntem intr-o perioada de tranzitie si sper ca generatiile noi si cele din `80 chiar `70 pot sa isi asume responsabilitatea de a face o Romanie mai buna, sa renunte la comoditate si sa faca lucrurile “civilizat” (what ever that may literally mean).
El crede ca generatia mentionata mai sus este una de sacrificiu, suntem intr`o perioada de tranzitie si de aici fie mergem in mai rau, foarte rau, fie in mai bine. Sunt de acord cu el ca mai usor se ajunge la rau decat la bine.
Eu cred ca sta in puterea noastra (si aici ma refer la FIECARE dintre noi) sa faca ziua celuilalt daca nu mai frumoasa, mai usoara. Si chiar daca intalnim oameni rai sa nu ne molipsim si noi, ca asta e cel mai usor (si nu spun nici sa devenim predicatori) dar sa incercam sa rezolvam problema chiar daca asta inseamna indiferenta. Eu cred ca schimbarea nu trebuia sa inceapa de la stat, ci de la fiecare cetatean care se implica in lumea in care traieste. Atunci cand te implici nu are cum sa nu iti pese.
Statul nu va fi interesat, cu atat mai putin fortat, sa schimbe ceva daca in randul cetatenilor este un murmur haotic de critica continua si nedirectionata. Vorba aia, poti sa vorbesti pana faci spume la gura.

Azi dimineata la un bloc un domn a iesit cu fetitele lui pre-scolare afara sa dea zapada. Nu a dat-o numai la masina lui sau pe alea de iesire din bloc. A dat zapada pana la asfalt pe lungimea blocului lui care era si pe colt, adica vreo 20-30 de metri. Primul meu impuls a fost sa ii spun multumesc si pe masura ce m-am apropiat nu i-am spus. Habar nu am de ce. Dar mi-a parut foarte rau. Era minimul pe care puteam sa il fac.
Vreau prin acest post sa multumesc tuturor celor care au dat zapada din fata blocului. Si vreau sa le multumesc si celor care vor da zapada din fata blocului la ninsorile ce vor urma.

And…I’m back.

Sa incep cu o scurta lamurire: blogul in care scriem alternativ, ea cu italice, eu cu normale – a suferit, dupa cum se vede, o sincopa, prin faptul ca ea creaza in continuare atat de frumos iar eu pur si simplu am lipsit. Pai cum? Eu in mintea mea am vazut blogu asta ca un test continuu, despre noi2. Insa in ultima perioada, ne-am inteles atat de bine incat nu credeam ca mai e nevoie sa sriem neaparat in tandem. Ei bine, m-am inselat. Nu in privinta noastra, ci a blogului acesta mic: e bine sa scriem in continuare chiar daca ne intelegem bine. Si ne intelegem, beibi, nu?
Am vazut ca in seara asta ai avut o stare de bacovian mood (!) si cred ca e dupa o zi de munca precum cea de azi (sper). Dar asta o sa descopar eu…ulterior.
Tu ai avut un weekend plin, cu mama, cu chris rea, un w/e dintr-ala pe care il simti ca e reusit. Eu nu pot spune la fel de data asta: proiectu ala imobiliar e in mama cucilor si m-am descurajat, motocicleta aceea e un stres in perioada asta, jobu in sinea lui la fel…si tot asa. Tot ce m-a bucurat pe mine a fost ora aceea minunata, cu noi doi singuri…hihi.
Dar dincolo de ce-am simtit eu w/e asta, ma intimidez cand vad un post de asta: sunt trista. Si invariabil, intreb: is it me? What did I do? What did I do? Si tu taci…si eu ma intreb pe mine atunci: ce ai facut de data asta, boule, si nu-ti dai seama?!? think…think…! Dar nu-mi vine nimic in minte si sper doar ca e o pasa dintr-aia de-a ta, care vine doar dupa un w/e precum acesta.

…nu?

Sunt trista

“Nine” not!

Din ciclul “Ce filme am mai vazit”. Am vazut 3 sferturi din Nine, cu Daniel Day Lewis. Dupa care s-a blocat nu m-am mai deranjat sa-l fac sa mearga. Mi s-a parut slab, good looking, si singurele personaje care puteau canta in film au fost Nicole Kidman si Kate Hudson (spre marea mea uimire). Slabut, iar partea masculina cu siguranta va pleca in primele 5 minute. Just unless you are a designer…
Iti caltesti ochii si iti mai vin idei de ce chestii sa iti mai iei. Cam atat.

The living legend

Am fost la Chris Rea! SUPER! Muzica de calitate, de care va place D-voastra, cum ar spune Tamango.
Exceptand faptul ca am asteptat nitel ca sa intram in sala, si concertul a inceput mai tarziu decat era initial planuit, a fost super! In deschidere a cantat un pusti din Irlanda care nu s-a remarcat cu nimic. Avea voce si canta bine la chitara, dar stiind ca urmeaza Chris Rea abia asteptam sa plece. 🙂
Si dupa ce a terminat pustiul sa cante s-au aprins iar becurile… It totaly kiked you out of the mood. Dar in momentul in care a intrat Chris Rea pe scena impreuna cu trupa, toata lumea era in “delir”. Am mai fost la concerte dar nu cred ca am mai auzit o sala sa aplaude cu atat entuziasm si atat de tare pe cineva. Pur si simplu voiam sa se auda cat mai tare, sa se inteleaga aprecierea pe care o purtau toti din sala si bucuria traita. Erau veniti oameni care stiau ce inseamna Chris Rea, oameni de toate varstele, de la 5 ani (era un pusti care se zbuciuma pana la ultimul fir de par) pana la 80 de ani (aici imi e mai greu sa estimez, dar mi-am luat o marja :D).
Nu stiu cand a trecut o ora jumate dar brusc am auzit The Road To Hell (si nu ca incepe direct cu notele celebre, de asta am spus ca toti stiam ce insemna Chris Rea). Mie nu-mi venea sa cred ca e ultima. Si au plecat de pe scena, toata sala a aplaudat asteptand sa se intoarca, which he did si a cantat On the Beach su Let’s Dance. La ultima melodie toata sala era in picioare si aplauda. Dupa ce au iesit de pe scene, toata sala a ramas in picioare aplaudand minute in sir (nu ca as fi stat cu ochii pe ceas, dar era maaaare galagie). In final au trebuit sa aprinda luminile si au intrat baietii sa stranga scena. Atunci am inteles ca are o varsta si o sanatate fragila si ne-am luat catrafusele si am plecat acasa.

Omul nu este un entertainer, dar iti umple sufletul cand il auzi cantand. Cu un spatiu mic pe scena, cu picturile lui care se schimbau pe fundal (deosebit de frumoase prin culori si forme) si un joc de lumini perfect cu sunetul, Chris Rea ne-a dat senzatia unei Living Legend, si a fost o onoare pentru toti sa-i auzim vocea inconfundabila si neschimbata.
In timpul concertului ma gandeam daca ar fi numai el fara chitara, oare ar avea acelasi farmec…? Datorita vocii si mesajului din melodiile sale imi e foarte greu sa spun. Dar impresia mea a fost ca reactiona dupa cum il provoca chitara, prin urmare nu cred ca ar fi fost la fel. Un artist complet.
Si pentru ca sunt multe melodii pe care nu le-a cantat si publicul le-ar fi vrut, am gasit o varianta live a unei melodii pe care mi-as fi dorit sa o aud. E o varianta diferita de originala, dar aseara a cantat si Julia diferit.

Punct de rascruce

M-am suparat. Eu imi iau jucariile si plec acasa. Observati banuiesc frecventa ametitoare cu care publicam posturi si observati “tendinta de inclinare” a cuvintelor. Ajung sa ii spun domnului in fiecare zi sa scrie pe blog si el imi spune “Sigur, maine cand te trezesti o sa vezi scris. Am deja niste idei”.
Moahhhh, cate idei, aren`t you blown away? Ca sa fac si rime.
Cred ca avem vizitatori pe blog mai fideli decat el. Eu sincer va multumesc!
Dar DOMNUL…. prin urmare am luat singura decizia (si l-am informat in mod subtil) ca daca nu scrie pana la sfarsitul saptamanii acest blog isi va suspenda activitatea pana cand el se revanseaza. I-am dat un termen mai mult decat rezonabil, si ca sa fim fair-play eu nu am sa ii mai spun sa scrie pe blog.

Daca vreti sa dati un feedback la hotararea mea o puteti face lejer. Notificarea oricum vine pe mailul meu. :p