Versiunea naivului cel mic.

Asadar, vin si eu cu dreptul la replica: chiar daca lucrurile sunt aparent simple de vazut asa cum le explica Ea la modul elegant, am si eu versiunea mea a istorioarei.
Acum 2 ani (sau 3?), a aparut Oli in bratele ei, in timp ce doarme, tot de ziua ei.
Acum 1 an am ochit o minunata pereche de pantofiori eleganti la un fitze-store pe care i-am luat pentru ziua ei (bine, nu erau marimea ei si a trebuit sa si-i schimbe, dar asta nu se pune).
Deci anul asta nu aveam cum sa o dau in bara intentionat.
Ce intentionam eu era sa mergem undeva, asa cum am mers si de ziua mea. Am si fost undeva, dar n-a iesit cum ne-am propus, intalnindu-ne oarecum incognito cu un alt cuplu – buni prieteni de-ai nostri – care veneau si ei obositi, dupa job samd… Asa ca, in mintea mea, mi-am zis ca nu e cazul sa amestec oboseala cu un gest ‘cu cele cuvenite’ de ziua Ei…si-am zis sa aman pe a doua zi (sambata). Doar ca…
Doar ca la ora doispe fara 5, ajungand acasa, m-am trezit alungat prin ploaie si vant dupa ‘uitatu’ – sanchi – buchet de flori. M-am ofuscat oarecum, dar am inghitit in sec, n-ai ce comenta de ziua unei femei, asta o stie orice prost – si am tulit-o spre o florareasa fara somn. Rezolvat.
Dar unde am gresit a fost la intoarcere, ca nu m-am putut abtine sa nu zic ca – nuuui asaa? – un dar nu se cere, ci se da. Si-am in mod involuntar, ai comis-o, darga Tibi!
No pussy for the next future…
Dar acuma stiu! M-am pregatit de Paste, de 1 aprilie, de 1 iunie, de 15 iunie, de orice data care ar putea insemna ceva si pe care – nuuui asaaa? – n-as vrea s ao ratez din nou! Mea culpa, beib! Never happen aghen! Cross my heart! Seal my lips!

La multi ani, sa traiesc!

Astazi e ziua mea, zi frumoasa ca mine! Frumoasa a fost, cu soare si cald. Frumos. El inca nu mi-a luat nimic cadou. Mi-a luat un coleg de servici, de 60 de ani, o floare. Este ora 23.41, ne-am intors din oras unde ne-am intalnit cu niste prieteni (si am baut o cafea, nu cine stie ce) si dupa ce l-am lasat sa parcheze l-am trimis sa imi ia ceva frumos.
Va tin la curent cu ce se intoarce.

Later edit: Ca m-a intrebat Black Bitch ce am primit (sry, nu am avut timp sa postez mai devreme): 5 jerbere si o certa sanatoasa! Da… cea mai frumoasa aniversare si tin sa-i multumesc din nou. In esenta nu m-a enervat ca s-a intors cu florile (care nu erau cele mai frumoase, dar poate primite mai devreme erau suficient), ci faptul ca mi-a spus “Sa stii, un cadou nu se cere niciodata, si daca nu l-ai primit inseamna ca il vei primi mai tarziu sau inseamna altceva” “Bun, zic, si in cazul asta ce inseamna?” “Acum nu vei stii niciodata…” ARE YOU FUCKING KIDDING ME!?! Nu cer un cadou unor prieteni, dar cred ca pot sa-l cer de la iubitul meu, si daca nu-l primesc fii sigur ca am sa cer explicatii. Binenteles ca m-am suparat foarte tare, dar a doua zi si-a dat seama ca e un… dar o sa va spuna el de ce si-a dat seama.
Prin urmare am iesit la o plimbare sa ma impace, am baut o cafea de la Starbucks si mi-a luat un buchetoi de zambile, flori care ma inveselesc oricand. Era asa de greu, naiv mic ce esti?
Baieti, fetele sunt foarte usor de multumit (atunci cand nu sunt absurde, dar daca sunt isi dau si ele seama, numai ca nu o spun). All it takes is a little love and some flowers. Am discutat si am rezolvat, chiar daca eu inca consider ca imi este dator vandut, si pt ca nu mi-a luat flori la timp tocmai i s-a inzecit investitia. Si inca o chestie, daca nu depui un mic efort la momentul potrivit, depui foarte mult dupa.
Numai ca vineri a fost ziua mea si el nu mi-a luat nimic (florile alea nu se pun, ca una era si rupta :(( )

The imposibility of slowing down

Am citit acum un articol pe Cotidianul despre internet, senzatia de libertate pe care ti`o confera, faptul ca unii oameni considera ca nu s-ar descurca o zi fara internet si, ideea centrala a articolului, faptul ca 4 din 5 oameni considera ca internetul ar trebui sa fie un drept fundamental. Studiu facut pe 27000 oameni din 26 de tari.
Now, before you roll your eyes, sa facem un exercitiu de imaginatie, cum ar fi fara net. Greu, foarte, foarte greu! Pot sa stau fara probleme o zi din week`end, chiar un week`ned intreg fara sa intru pe net, citesc si fac alte treburi. Dar o zi la job fara net… sa lucrez la un proiect (mai ales de echipa) fara net? Sa nu aflu stiri de pe net (la modul in care citesc eu, poate si voi, stirile, din minim 3 surse, selectand ce ma intereseaza, nu ca dintr`un singur ziar) si sa nu pot intra repede sa google-esc ceva sau sa caut pe dex-online. Bun, dar cum aflu stiri din lumea intreaga daca nici jurnalistii nu au acces la net. Va imaginati cat de tare s-ar incetini TOTUL!
Am net si pe mobil, nu il folosesc mereu, dar suficient incat sa pot veni cu un argument intr`o discutie, sa pot verifica ceva sau pe cineva si, din nou, sa intru pe dex-online. Gandind`o cumva la rece, incep sa cred ca internetul ar trebui sa fie un drept fundamental si, cine stie, poate salile de internet in tari nevoiase vor ajunge sa fie responsabilitatea autoritatilor, aceea de a asigura un drept (plus o sursa la bugetul primariei). Dar poate fi internetul un drept fundamental, daca iti ofera informatii globale pe care le poti privi obiectiv, spre exemplu in China? Normal ca in China e net, dar cum se intelege un sistem totalitarist cu un sistem global? Poate internetul sa elimine sistemele totalitariste?

From another point of view

Haha! You`re funny! Culmea ca am intrat pe blog la cateva minute dupa ce ai pus postul.
Ne punem relatia pe tapet, dar pana una alta, pentru asta e blogul asta, for the good`s and the bad`s.
Nu, Beibi, nu era vorba de neincredere de data asta. Si ca tot veni vorba, nu stiu cum ai reusit dar mi`ai recastigat increderea si mai repede decat credeam. Nu mai sunt geloasa pe “rivala mea” siliconata, nici pe fata cu capul in nori si cu atat mai putin pe Ana.
Nu`ti citeam sms`urile din neincredere ci dintr`un context fucked up: sufrageria era ocupata si m-am intins pe pat in dormit pentru ca ma durea spatele and because of a bad habbit I developed, am trecut prin mesaje. Unele erau dar echivalentul lor nu. And you know I had! to ask. In a very silly way, I admit. Dar te-am intrebat nu pentru ca nu aveam incredere in tine, ci pentru ca imi e teama sa nu te uiti cu regret (nu stiu daca e cel mai fericit cuvant dar altul nu gasesc) la faptul ca prietenii tai se casatoresc si fac copii si noi o luam incet. Si nu m-as fi gandit sa te intreb asta pentru ca stim foarte bine amandoi ce credem despre copii si casatorie. Punctul principal este ca Ana a fost cu tine 5 ani si, poate ca numai in mintea mea, este ca un fel de reper.
Despre asta voiam sa vorbesc de fapt. Nu despre mesaje. Si nu ti-am spus ca am din nou incredere in tine ca sa nu ti-o iei in cap dar imi dau seama acum ca ar fi trebuit sa-ti spun ca acum e ok…”extraordinar de ok”.

Ana.

Ana a fost prietena mea in facultate. Am avut o relatie de 5 ani care s-a sfarsit inainte de a o cunoaste pe ea. Am ramas prieteni, nu am avut niciodata resentimente, nu ne-am re-iubit din nou vreodata si nici nu am facut after-exit sex. Doar prieteni de agenda telefonica, ca sa zic asa. Ce este amuzant despre Ana este ca de vreo cativa ani, inclusiv de pe vremea cand eram impreuna, reusea cu succes sa uite, pe bune, data cand aniversam ziua mea. Si invariabil ma suna dupa 3-4 zile, jenata ca a mai trecut inca un an si ea iarasi a uitat. La fiecare asfel de telefon, ma amuzam copios, facand-o si pe ea sa uite de penibilul situatiei si sa sfarseasca prin a rade impreuna cu mine. Ieri eram cu Ea in masina cand …ghici ce, ma suna Ana. Evident, tocmai a fost ziua mea acum o saptamana si ea, desi stia deja reactia mea, m-a sunat din nou, ca in fiecare an, sa-mi spuna ca iarasi a uitat. Am ras iarasi si am tachinat-o ca la anul sa sa-si aminteasca macar a doua zi, nu la o saptamana…Printre altele mi-a spus si ca urmeaza sa se marite in curand, motiv pentru care am felicitat-o, dar am si glumit pe chestia asta (glume de autobaza, dar la care ea se amuza pentru ca stie felul meu de a le zice si chiar cred ca uneori ii fac bine)
Asta a fost ieri, cu Ana. Azi, Ea m-a intrebat daca imi pare rau ca Ana se marita. Dincolo de inutilitatea intrebarii (nu ma mai simt legat in niciun fel de Ana de mai bine de 4 ani…geez), am intrebat-o de ce ma intreaba. “Ei, asa…” zice. Aici vraja dintre noi s-a rupt, pentru ca suntem deschisi de fiecare data si vorbim orice, de la conspiratii planetare la compozitia mucilor din nas. Si cand spune numai “Ei, asa…” prefer sa ma retrag. Asa am si facut. Evident ca Ea m-a intrebat asta in urma unor mesaje sms de pe telefon. Suntem deschisi si ea poate oricand sa se uite in telefonul meu mobil – n-am avut niciodata problema asta. Dar erau mesaje schimbate cu Ana, cand Ana era intr-o sedinta plictisitoare la compania unde lucreaza, iar eu ii uram Distractie placuta. Ei, faptul ca Ea a gasit doar mesaje primite, nu si mesajele trimise, a facut-o sa creada ca cine stie ce…. Nu mai pot cu neincrederea asta, nu mai pot. Stie de ce sterg mesaje din telefon si n-a fost asta o problema niciodata. Nici n-o sa repet aici de ce, doar am vrut sa ma descarc oleaca. Atat. Tre sa si inchid, ca a intrat Ana pe mess si si-a pus si webcamu…NOT!!!

Raspuns dezbatere

Lansase EL o dezbatere. De ce la ea e urat si la el e frumos.
Raspunsul meu e simplu si superficial … probabil numai aparent, si de fapt raspunsul meu este foarte bun.
La concluzia asta cred ca a ajuns un tip… mic… In comparatie, el nu facea fata, prin urmare vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii. Si pentru ca societatea barbatilor e ca a masonilor, inchisa dar cu influenta, fara sa ne dam seama am absorbit aceasta concluzie ca o realitate de necontestat. But let`s think about it for a second: femeile cu pelvis mare pot face copii sanatosi si pot duce o sarcina cu succes pana la capat (daca pot sa spun asa). Deci pragmatic vorbind, sunt de preferat. Dar barbatii vor mic, mic, cat mai mic, pentru ca ei asa sunt mari. Iar fata vulnerabila va spune “Au! Ma doare! Ce mare esti!” Not as big as their ego, though!
Si acum sunt sigura ca va vine in minte cam cat de mica sau cat de mare… Dar nu!