Cand sunt tută, poți să mă ajuți tu?

Cam acum o saptamana vorbeam cu o prietena despre cuplu (binenteles) si despre `cum vrei tu. Ea a fost foarte uimita ca tu in general nu te bagi in ce fac eu si nici la mine nu e o regula. Imi spunea ca ea se baga in ce decizii face celalalt si i se pare absolut normal sa poti sa intervi in procesul decizional al celuilalt.

Si mie la fel mi se pare.

Pana una alta nu cred ca `ma educi` daca imi spui ca fac o miscare proasta care s-ar putea sa ma coste. Sunt dati in care CHIAR trebuie sa faci chestia asta. Sunt dati in care e mai bine sa invat din propria experienta. Sunt dati in care, daca te bagi sau nu in procesul decizional, nu prea conteaza.

Era o vorba care circula pe fb, din „grey`s anatomy” si pe scurt se referea la partile proaste cand esti adult: relatiile dificile, responsabilitatile, parintii care nu iti spun ce sa faci… Ei, daca eu tot sunt alaturi de cineva zi de zi, si spunem ca facem lucrurile impreuna, like team-work, uite, accept public ca din cand in cand, cand vezi ca sunt un pui de tută, sa nu imi spui „cum vrei tu”.

*Daca anuntul meu public se dovedeste a fi o decizie buna sau nu, vom afla in episoadele ce urmeaza. Si atunci am sa ma bag in procesul vostru decizional spunand „E ok!” sau „E mai bine totusi fara sa iti spuna parintii ce sa faci”.

Advertisements

Cum vrei tu.

Bey minune mica, nu uita ca e o diferenta de timp intre noi. Si datorita ei, intotdeauna te-am lasat sa descoperi lumea, sa o experimentezi tu insati. Adica empiric. De aici si acest ingrat ‘cum vrei tu’. Te vad tot timpul, te urmaresc, vad ce faci si zau ca-mi place. Dar esenta e ca te las pe tine sa faci singurica, astfel incat sa nu te influentez in vreun fel. Dar imi pasa. Asta e cel mai important: imi pasa. Cand cred ca ai nevoie de mine, ca de un scurt ghidaj, tu fii sigura ca sunt acolo.

Si ca sa intelegi de unde vine abordarea asta, iti reaintesc: aveai 18 ani si abia te cunoscusem. Si eram asa mandru… si povesteam tuturor despre tine. Si evident, se mai trezea cate un prost: ‘ai s-o cresti cum vrei tu’. Ei bine, nu te-am crescut cum am vrut eu, ci te-am lasat sa descoperi singura, ‘cum vrei tu’ . Am incredere ca am facut bine.

EU sunt EU! Dar si cu tine

Ceva ce mie mi se parea anormal am descoperit ca nu este atat de anormal, sau gresesc?

Ipoteza: eu incep sa scot nasul din birou si toate proiectele pentru facultate (facute acasa) si incep sa ma revad cu prieteni si colegi de facultate pentr a discuta aceste proiecte. Imi dau seama ca am aceeasi atitudine demna, ca am incredere in mine, ca pot lua o decizie rapid si singura, ca.. si ca…

Termen de comparatie: cand sunt cu el sunt cumva ca o frunza in vant. “Tu ce vrei sa faci”… ok… aici sunt doua optiuni: fac ce vreau eu sa fac sau vedem noi ce facem impreuna. “Tu crezi ca fac bine?”, “Tu ce crezi despre?”, “Da de ce ma certi?” (cearta e cuvant generic pentru mine pentru un ton ridicat sau opinie in contradictoriu, de aceea eu cred ca ne-am certat de mult mai multe ori decat crede el).

Proces de analiza si concluzie: Daca era sa imi spuna un prieten ca nu fac bine ce fac i-as asculta opinia si, daca nu sunt de acord, fleosc! I do it my way, suuuckeeeerrrr! Dar daca el crede ca eu gresesc…. oare chiar gresesc?… sau cum de nu vede el ca eu fac bine? Nici Aristotel nu cred ca reusea sincer sa se descurce (el de altfel putea manipula orice discurs astfel incat el sa iasa in picioare, dar pentru o concluzie onesta…)

Dar poate asta nu e un semn al slabiciunii. Pur si simplu imi pasa mai mult ce crede el, ma implic chiar si in procesul lui de gandire, iar faptul ca eu  nu inteleg punctul lui de vedere ma frustreaza in mod natural. Poate e o cauza naturala a faptului ca ne impratim viata impreuna. Poate ajungem sa nu vrem sa luam o decizie singuri pentru e vorba de team work. Poate de asta cand il intrebam pe celalalt ce parere are si raspunde “Cum vrei tu” ne enervam, pentru ca ne simtim abandonati… abandonati in naivitatea noastra, crezand ca formam un cuplu.

Tot timpul celalalt va privi mult mai profund un raspuns precum “Cum vrei tu”. Sunt atatea variante de raspuns si ultima pe lista noastra, de multe ori, este ca ii era chiar totuna si nu te abandona, ci mergea pe mana ta.

Ultima noastra cearta a implicat un “Cum vrei tu” dar era pentru ca celalalt nu fusese implicat in prealabil, si pe logica “Sa faca bors cum o vrea!”, unul si-a manifestat frustrarea.

Prin urmare, nu e anormal sau neaparat rau, cred eu, ca esti mai puternic in relatiile “extra-intime” decat intra. Poate de aceea multi nu ar trebui sa se bage in treaba unui cuplu.

Doua lumi in acelasi pat

Stam amandoi cu laptopul in brate si navigam (nu sariti cu texte gen: asa ne distantam… tocmai ne-am ostenit unul pe altul), ascultand variatiunile pro fm si am vazut diferenta dintre monitoarele noastre:
– El, ca de obicei  e pe site-uri cu moto (mai variaza la stiri, mult mai mult de 3 surse)

– Eu am descoperit un blog foarte misto, nu numai prin informatie, cat prin atitudine. Si citeam un articol… feminin.

Diferentele sunt bune!… uneori. 🙂

Casa de piatra!

Am luat parte aseara poate la cea mai frumoasa nunta de pana acum. Cu siguranta, daca pentru mine a fost frumoasa, pentru miri a fost cea mai frumoasa seara din viata lor – pana acum. Pentru mire sigur a fost. 🙂

Nu am sa povestesc pe sistemul “mai intai a fost asta… dupa care am mancat…”.

Cred ca taina casatoriei o primesc numai mirii iar toti cei prezenti vad frumusetea unor destine unite printr-o promisiune sincera. Crezi in Dumnezeu sau nu, esti practicant sau nu, nu poti depune acel juramant fara a simti deplinatatea.

Conteaza cum se simt mirii la nunta, pentru ca asa se vor simti si invitatii.Eu m-am simtit excelent! Am dansat (pe cat s-a putut, nu-l am pe Fred Astaire partener), am ras, am mancat supet bine (sa nu fim ipocriti, mancarea sta la baza piramidei nevoilor). O seara cu adevarat deosebita!

A fost o nunta cu o diversitate de momente frumoase: muzica live de calitate, dans frenetic pe muzica rock-n-roll, vesnicii copii care alearga printre picioarele tale si care fura atentia cu niste scheme de dans care ar face orice coregraf invidios, furtul miresei de catre… domnisoare de onoare, momente emotionante, o mireasa si clasica si super sexy!, dansul mirilor… de doua ori, tortul miresei cu foc de artificii. Si prima nunta la care am fost unde s-a aplaudat de o graaaamaaadaaa de ori. Aveam si ce; pe langa momentele surpriza si cele deosebite, mirele era un pui de Fred Astaire. 🙂

Casa de piatra!

Curve care nu stiu sa faca bani.

Deci asa…scurt pe doi…adun cativa baieti din anturajul unui bun prieten care s-a decis ca e mai elegant sa se casatoreasca, numit fiind de viitorul mire, responsabil sa ii facem o frumoasa petrecere de burlac. Mergem in frumosul club unde stam toti cumintei grupati in detasament de vreo 8-10 masculi si admiram frumusetile locale ce ne incanta ochii si narile cand defileaza, pozeaza si danseaza . Evident, pe noi nu ne baga nimeni in seama, asa ca bagam whisky pe gat, sa uitam de necazul fetelor care nici nu-si dau seama ce pierd…si dupa a…sticla, plecam in mod organizat la striptis. A, sa nu uit, printre noi, un cetatean american, dornic si el, nu-i asa, sa admire ceva pussy autohton intins la maxim pe inoxu dintre tavan si podea.

Ajungem la locatie: luminite multe-multe, stele si mai multe…cam 14 stele din care 10 nu pareau majore. Prima surpriza – niciuna nu danseaza sa incante 16-20 de ochisori injectati cu johnny walker…deci nici vorba de ganduri de johnny wanker. Trecem mai departe: incercam sa facem companie…unu’ dintre noi – Viteazu al mai smeker opreste dixtractia cu cea mai buna veste: face el cinste la toti!!! Uraa…da cu ce? Ca pretioasele n-au de gand sa arate nici juma de sfarc. Nu-i bai, zice Viteazu – astea vor bautura ca sa dea din cur. Sa curgaaaa. Si a curs frate: sampanie, cocktailuri si alte alea, la pret de tokio, cred…PreTioasele – nimic! Cred ca s-au prins ca au dat de un grup vesel de manga si au zis ca ne fenteaza. Am vazut noi ca nu merge in grup, am zis ca e cazul sa le lom la bucata. Ma bag in vorba cu dama de companie Ramonica, n-arata rau….o intreb cati ani are (eu presupuneam 25 de data asta), ea zice aproape 20…Ei, o fi de la machiaj, imi zic eu. Sta cat sta Ramo langa mine, ma intreaba vrute si nevrute…ba chiar imi zice ca pentru 400 de lei, pe langa o sampanie suplimentara, putem merge sus (nu stiu unde sus, dar ma gandesc ca la banii astia, tre sa fie inclusa o calatorie cu balonu cu aer cald…) Ea chicoteste si imi povesteste viata ei plina de farmec…recunoase ca e ok sa fie curva. Nah…asta nu-mi place cum suna. Eu ma uit la ea, o vad draguta…si incerc sa dreg situatia: Ei lasa…nu esti curva…Esti curva de lux, zic. Ea rade aprobator. Ei, asa da – acuma ca am rezolvat-o si cu nomenclatoru de joburi, suntem brusc intrerupti de matroana: o scobitoare cu ochelari care se apropie si zice: Domnu, de-acum e timpu sa loati sampania. Ma uit pe masuta de langa canapeaua pe care Ramo si cu mine legam o conversatie culturala si o vad plina de bauturi. Ii zic matrOanei: e fuleu pe masa de bauta. Zice: A, nu…altfel fata pleaca de langa tine daca nu iei ceva rapid de la bar. Apreciez situatia ochiometric: a trecut cam o ora de cand veniram si niciuna nu danseaza nimeni la bara, toti ceilalti baieti manga mai mult dorm pe canapele, curvele sunt toate imbracate, Viteazu le consiliaza – cred- pe fiecare in parte, uimind audienta cu echilibrul sau deosebit de precar dar totusi infailibil, mirele pare singurul fericit cu o blondina interesanta langa el, cu care, aparent, dialogheaza despreluna lui de miere… Asa ca ma decid: draga, ai stricat momentu! Nici n-am inceput bine flirtu cu Ramo si vii tu sa-mi vinzi pisatu sub presiune. Matorana se supara. Ii zic sa-si ia fata si sa nu mai procedeze asa, ca imi strica seara chiar de tot. Moment in care cetateanu american vine in sustinerea mea: bai – ca asa e, ca am dreptate…ca el n-a vazut de 2 ore, nici un cur, nimic. Se ofera pe loc sa dea $20 lu Ramo, ca sa se dezbrace. Ramo i-ar lua instant, dar matroana isi plimba aratatorul a refuz. Americanu e buimacit: nu iei $20??? Matroana refuza deal-ul cateogric. Americanu face adunarea simpla: Daca eu iti dau 20 si te dezbraci, sar si ceilalti baieti din monotonie. Inca 4 daca sar, faci 100. E mai mult decat sampania pe care de-altfel, o pastrezi pentru alti fraieri. Matroana e proasta rau: nu intelege capitalismul de stabiliment si gata! Americanu e atat de bulversat incat renunta si pleaca acasa. In mod dramatic, Ramo paraseste canapeaua pe care raman atarnat alaturi de ceilalti baieti. Unii dorm. Dau strigarea de plecare. Mirelu termina si el. Conversatia. Viteazu abia se da dus dintre printesele care l-au inconjurat ca hienele, simtind de unde vine mirosul de bani in grupul nostru. Ne strangem in fata clubului de fete care tin la textila de pe ele. E trecut de 4 dimineata. Mirele arata exact asa cum trebuie sa arate intr-o noapte ca asta: usor beat, zambitor, bine dispus, cravata intr-o parte, camasa scoasa din pantaloni si cu o bestiala cravasa de bdsm-ist care nu e el. Asa ne-a pupat el pe toti. Un adevarat a fost. Sa traiasca mirele, mirele sa traiasca!

PS. A doua zi ma suna Viteazu. E treaz si are voce grava. Ma intreaba daca stiu cumva cati bani a cheltuit si daca sunt de acord sa-l ajut sa mai recupereze ceva din investitie de la baietii din grup. Nu sunt.

Adevarat a inviat.

Cu supapa de muci distrusa de un grup de virusi nasoli (care s-au instalat in nas, adica) am ramas in B, eu, 2 plicuri de fervex si Oli. Surpriza a venit de la mama+tata mei de-acasa, pe care anuntandu-i ca nu ajung pe-acasa de Paste, au decis sa-mi trimita un pachet pe autobuz….Exact ca atunci cand eram student, domle…cand in fiecare duminica venea pachetu cu bucate frumos impachetate, direct la burdihanu studentesc. Ei, asa m-am simtit si acum, asteptand generosul pachet la autogara: pasca cu chipul lui Iisus (cred ca e El, mama, nu?) , oua vopsite cu coaja de ceapa, drob si alt bunatati unicat.

Dupa anemicul meu post, tre sa marturisesc: sambata n-am mai rezistat. L-am ciuruit cu de toate. Aratau prea bine, n-am avut ce face…
In noaptea Invierii, am incercat – zau am incercat sa ignor cocalarii din jurul bisericii. Dar a trebuit sa renunt, e la fel ca in toate orasele cocalarizate: amarasteni cu manele la mobil care fac zarva printre babele cuvioase si pitzipoance care rad ascutit de acopera si vocea popii din boxele amplasate in curtea bisericii. Dupa ce iau lumina, astia dispar si in 2 minute fac maraton spre casa. Dar m-am linistit – frete-miu imi spune ca nu difera cu nimic de cum e in Grecia. Data viitoare merg la manastire, stiu una unde nu poti ajunge nici cu masina. Asadar m-am intors frumusel acasa si-am bagat doo filme in noaptea luminata. Plus ca am sters urarile cretine venite pe SMS de la idiotii din agenda telefonica. Iar Tu, treci acasa-repejor! Vezi clar ca n-are niciun farmec fara tine…

Paste Fericit!

Am zis sa va urez Paste Fericit cu o zi inainte! Si pentru ca mie imi place foarte mult lumina, asta va doresc si voua: lumina!

PS: Eu am vrut acasa de Pasti, el a vrut sa ramana in Bucuresti. And you know what, niciunul nu e suparat pe decizia celuilalt. Facem ce am vrut in mod deschis. E bine asa!