Poezia Gandacelul

Trebuie sa recunosc, ea omoara mai repede gandacii decat mine, vorba articolului, eu mai stau la povesti cu ei.

In week-end am fost la niste prieteni. Sotia a vazut un gandac iar sotul s-a dus sa fie erou.  Povestea a decurs in mare cam ca in articolul din Academia Catavencu. De aceea am decis sa il public.

Advertisements

Nu e vina lui, asa e el :p

Acum am inteles! Nu e vina lui…

Dar sa o luam cu inceputul. Nu stiu altii cum sunt, dar el seara cand ajungem acasa, fie ca ajungem impreuna fie ca nu, se aseaza pe canapea si citeste… o revista, un ziar, stiri de pe net. Orice implica absenta lui in camera. Eu am chef sa vorbesc, sau sa fac ceva cu el, nu sa ma pleostesc.. dar n-am cu cine. Ba mai mult, uneori imi raspunde in dodii, am sentimentul ca vorbesc singura… cum sunt momentele alea in care spui ceva si dupa vreo 5 minute iti da un raspuns dar nici tu nu mai stii despre ce era vorba. Cam asa e el, cam naspa ma supar eu pentru ca pana mai ieri aveam impresia ca nu ii pasa de ce spun eu, ca e lipsa de respect si atentie. El daca vorbeste eu sunt atenta… si eu in general sunt atenta.

Si mai sunt momentele in care facem curat in casa (mai rar impreuna ca lui nu ii place deloc! si se fofileaza mereu) dar daca facem impreuna e mai bine sa fiu in alta camera ca e extrem de… incet. Si nu stie unde sunt lucrurile prin casa. Tot timpul trebuie sa ma duc eu sa le aduc. Si ma enerveaza ca daca eu ii povestesc ceva din ziua mea imi strica tot avantul si ma critica sau o chestie care sa iti strice cheful sa mai povestesti.

Dar nu e vina lor:

Mai sunt doua parti cu informatii ce vor duce la o epifanie!

Acum sunt mult mai relaxata, inteleg cand trebuie sa il las, cand trebuie sa il bat la cap, cand e o chestie de lipsa de respect (boy did I have a relief !). Sunt curioasa, si voi ati avut revelatii?

Ladies

Un post care subliniaza niste diferente intre barbati si femei. Cam pe ideea blogului, de aceea am ales sa il impar. Diferenta intre Cercuri Suprapuse si postul lui Andrei Ciubotaru este ca Cercurile prezinta doua voci, Andrei Ciubotaru opinia sa.

Opinia mea, ca reprezentanta a sexului foarte frumos, este ca in mare are dreptate, femeile evita sa se inhame la proiecte mari si foarte ambitioase. Pentru ca le e teama ca nu le pot sustine. De aceea, profesional vorbind, merg pe taskuri scurte unde pot garanta reusita. Cumva cred ca femeile… sau hai sa vorbesc in numele meu: imi e uneori frica de o greseala pentru reactiile pe care le voi primi. O femeie trebuie sa stea dreapta si sa fie eleganta. Nu sa greseasca pentru ca atunci ii e ciobita statura.  De aceea uneori aleg sa fac niste lucruri fara sa mai spun ca le fac si daca reusesc, imi anunt reusita, daca nu, fac bine si tac.

Poate de asta femei puternice sunt in spatele unor barbati puternici. Pentru ca nu se vede dar se citeste printre randuri.

Dar ca sa nu las o impresie gresita, nu sunt cimitir de proiecte. Imi gasesc oamenii cu care sa imi fac proiectele.

Biciclete si povestea leapsei cu biletul la AC/DC.

Din nasolu corporatist a iesit un fain biciclist.
Ma retraaaaag: din industria in care mi-am petrecut cam 6 ani si un pic, ma retrag dupa ani de crestere si socuri de scadere, adaptare, schimbare si multe altele despre care nu vreau sa zic pentru ca tocmai de ma retrag – ca sa le las in urma. Ma retrag bucuros.

Asa ca, primul lucru pe care l-am facut de cand mi-am decis planul de retragere a fost sa….imi iau bicicleta. Am vizitat magazine, am fost la expobike, am inceput sa iau revista M-bike, am stat pe forumuri. Ceea ce nu pricep este cum de sunt asa de scumpe!!! Oriunde am gasit bicle, ti se inocula ideea ca una mai zdravana tre’ sa coste de la 1500 lei in sus… Fack da what?? Cand eram mic, calaream o semicursiera ucraina rablagita prin cadru (ca nu ajungeam la pedale pe deasupra lui). Apoi am avut un pegas modern cu o singura viteza si dinam la roata si n-am murit.

Zilele astea – m-am speriat rau….tre sa aiba SRAM, Shimano, cadru sudat nuj-cum, suspensie 100mm, nu 80mm ca e de porc, foi cu 18 mii de viteze, pedale de aliaj….nu de mamaliga, ca nu tine….giiiz. Am lasat in urma toate fitzele si am ramas cu un singur criteriu: bicla usoara. Cea mai ieftina bicla usoara. Si cum Amazon avea zilele astea huuuuge stock clearance, am comandat una de la Raleigh (cre’ca e un fel de DHS de la ei, lucru care nu e neaparat rau) cu discount de 60%.  Adica cu bicla la usa prin DHL m-a ajuns 900 lei. Si s-a nimerit sa nu fie si cu fitzosenii…suspensii…frana fata disc si nuj-mai-ce… Asa ca imi astept cutia de carton cu bicla semi-ansamblata. Printesa are deja role asa ca mai e nevoie de mine pe bicla ca sa aiba de cine sa se agate prin Fierastrau.

Si una buna. Ca niste roackeri ce nu suntem, am zis de ac/dc sa dam o raita pe langa scena, sa auzim cum se canta, pe moka. Cum ajungem, ne fofilam pe langa jandarmi si stam la o terasa chiar de langa intrarea dinspre Unirii. Dar vrem mai mult. Ne bagam chiar langa intrare, de unde, in 2 minute de la inceputul concerutlui, iese un roacker veritbil, fff suparat si ne intreaba daca vrem sa intram…Zic: ‘Nu, oricum nu stim cu ce se mananca eisidisi. Da, totusi, cat ar costa sa ne bagi?’ Zice: ‘Nimic, luati d-aici biletu VIP si bratara. Io-s suparat. Intrati si va bucurati’. Si dispare apoi in noapte. Asa ca Roackerita a intrat la concert. A stat cateva minute chiar langa scena, de unde a admirat ciorapeii impecabili ai lui Angus, cred. P-orma, cand a iesit, am decis sa dam biletul alor viitori norocosi. Asa, ca, pe un singur bilet VIP, s-au bucurat cel putin 3. Multumim roackerului necunoscut – speram sa te intalnim si la Cranberries poate. Ha-ha!

Nu-i

Este ora 12.30. M-a lasat dupa birou acasa, pe la 7 seara, ca aveam treaba iar el s-a intalnit cu un prieten. Am incercat sa il sun sa vad daca e bine. Un telefon e inchis, pe unul nu raspunde. Daca as fi fost eu in situatia asta, adica sa am doua telefoane, unul inchis si pe unul sa nu raspund… se enerveaza foarte tare. Eu l-am sunat de cam 10 ori. Nu stiu daca e bine sau se distreaza.

Azi vorbeam cu el despre respect, si cum, fata de mine, nimeni nu si-a manifestat lipsa de respect. Nimeni! Poate parea arogant, dar nu am un exemplu care sa ma fi luat la misto, sau daca, fara sa i`o fi intors.

Bafta!

Noua mea paradigma :)

Am fost extrem de ocupati in ultima perioada, abia am avut timp sa… you know… Acum m-am eliberat nitel de la facultate (sau macar psihologic) si tot vreau sa scriu un post de 2 saptamani… cam asa.

Am aflat recent de o cercetare facuta de … britanici. Experimentul e simplu:se iau doua pahare cu apa. Catre unu spui lugu-lugu, lucruri frumoase, cuvinte dulci, priviri blanzi… pe celalalt il bagi in ***** *****, si altele din categoria, iti versi tot naduful pe el. Rezultat: cel catre care ti-ai manifestat iubirea isi schimbase caracteristicile in bine, a devenit mai cristalina (nu ma pricep la chimie dar intelegeti voi) iar cel catre care ti-ai varsat amarul si-a schimbat proprietatile in rau pentru corpul uman. Concluzia: si totusi suntem 70% apa.

Prin urmare, am hotarat sa nu imi stric moleculele de apa, cel mult sa ajung la o miscare browniana, din cauza prostiilor care ma macina zi de zi si fac sa imi cada parul. Si i-am zis si lui foarte clar: te rog sa nu-mi strici moleculele de apa ca nu vrem sa ma imbolnavesc!

Prin urmare, don`t worry, be happy. Si daca va suparati, beti multa apa!

Si pentru ca tot vorbim de desvoltarea unei atitudini calme, luati exemplu:

Si uite asa se scrie o pagina

Ieri am fost la Lecturi Urbane la Teatrul National din Bucuresti. Ideea baietilor o gasiti pe site-ul lor. Pe scurt, sa nu uitam ca mai trebuie sa citim din cand in cand o carte. Dupa cum spun cei de la Gherrilla, “cititi minim 20 de pagini de carte in fiecare zi”.

Am sa mai merg la evenimentele lor pentru ca ieri am vazut reactia oamenilor:  curiosi si bucurosi de evenimente, carora li se oferea si o carte (din donatii). Oameni de toate varstele, oameni care nu cunosteau pe altcineva ci pur si simplu au venit sa sustina cititul. Am sa ii mai sustin pentru ca imi place ce iese. Pentru ca poate duce la pofta de citit.

Mi-a placut ca au venit destul de multi tineri (sa mai zica cineva ca tinerii nu citesc. Eu am incredere in generatia noua). Mi-a placut ca s-au dat multe carti. Mi-a placut ca s-a nimerit un grup de scolari in excursie care au primit carti (semn bun!)

Nu mi-a placut ca a fost organizat. Ma asteptam la ceva mai mult de genul flash mob, si nu spatiu organizat in care pe randurile 1 si 2 citim. Prin urmare eu am stat pe undeva pe acolo pe la TNB si nici nu am participat la poza. (sac, nu ma vedeti!). Sper ca data viitoare sa fie si mai multi, sper ca adunarile sa fie genul falsh mob dar lumea sa stie despre ce e vorba.

Spor la citit!