Biciclete si povestea leapsei cu biletul la AC/DC.

Din nasolu corporatist a iesit un fain biciclist.
Ma retraaaaag: din industria in care mi-am petrecut cam 6 ani si un pic, ma retrag dupa ani de crestere si socuri de scadere, adaptare, schimbare si multe altele despre care nu vreau sa zic pentru ca tocmai de ma retrag – ca sa le las in urma. Ma retrag bucuros.

Asa ca, primul lucru pe care l-am facut de cand mi-am decis planul de retragere a fost sa….imi iau bicicleta. Am vizitat magazine, am fost la expobike, am inceput sa iau revista M-bike, am stat pe forumuri. Ceea ce nu pricep este cum de sunt asa de scumpe!!! Oriunde am gasit bicle, ti se inocula ideea ca una mai zdravana tre’ sa coste de la 1500 lei in sus… Fack da what?? Cand eram mic, calaream o semicursiera ucraina rablagita prin cadru (ca nu ajungeam la pedale pe deasupra lui). Apoi am avut un pegas modern cu o singura viteza si dinam la roata si n-am murit.

Zilele astea – m-am speriat rau….tre sa aiba SRAM, Shimano, cadru sudat nuj-cum, suspensie 100mm, nu 80mm ca e de porc, foi cu 18 mii de viteze, pedale de aliaj….nu de mamaliga, ca nu tine….giiiz. Am lasat in urma toate fitzele si am ramas cu un singur criteriu: bicla usoara. Cea mai ieftina bicla usoara. Si cum Amazon avea zilele astea huuuuge stock clearance, am comandat una de la Raleigh (cre’ca e un fel de DHS de la ei, lucru care nu e neaparat rau) cu discount de 60%.  Adica cu bicla la usa prin DHL m-a ajuns 900 lei. Si s-a nimerit sa nu fie si cu fitzosenii…suspensii…frana fata disc si nuj-mai-ce… Asa ca imi astept cutia de carton cu bicla semi-ansamblata. Printesa are deja role asa ca mai e nevoie de mine pe bicla ca sa aiba de cine sa se agate prin Fierastrau.

Si una buna. Ca niste roackeri ce nu suntem, am zis de ac/dc sa dam o raita pe langa scena, sa auzim cum se canta, pe moka. Cum ajungem, ne fofilam pe langa jandarmi si stam la o terasa chiar de langa intrarea dinspre Unirii. Dar vrem mai mult. Ne bagam chiar langa intrare, de unde, in 2 minute de la inceputul concerutlui, iese un roacker veritbil, fff suparat si ne intreaba daca vrem sa intram…Zic: ‘Nu, oricum nu stim cu ce se mananca eisidisi. Da, totusi, cat ar costa sa ne bagi?’ Zice: ‘Nimic, luati d-aici biletu VIP si bratara. Io-s suparat. Intrati si va bucurati’. Si dispare apoi in noapte. Asa ca Roackerita a intrat la concert. A stat cateva minute chiar langa scena, de unde a admirat ciorapeii impecabili ai lui Angus, cred. P-orma, cand a iesit, am decis sa dam biletul alor viitori norocosi. Asa, ca, pe un singur bilet VIP, s-au bucurat cel putin 3. Multumim roackerului necunoscut – speram sa te intalnim si la Cranberries poate. Ha-ha!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: