În duet, cu solo

Mai fac uneori greșeala pe blog de a lăsa suspendate unele subiecte pentru a scrie despre altul pe care (mi) l-am promis. De data asta las în stand-by subiectul Budapesta pentru că am atâtea alte lucruri de spus.

Cum ar fi povestea cu timpul fiecăruia. Tot vorbesc de cercuri suprapuse, de cum el și ea vor ajunge să împartă totul, împăcați. Cumva poate sunteți tentați să credeți că așa suntem și noi. Nu suntem. Și nu vă mai gândiți că alte cupluri au ceva mai frumos decât aveți voi!

Uneori fiecare are nevoie de timpul lui, în care să își facă o baie cu spumă sau să joace un shootter cu mult sânge pe ecran. E firesc. Consider că femeile au o mai mare capacitate de sacrificiu când vine vorba de relație și se dedică mai mult (sau poate doar altfel) într-o relație. Dar cred că este mai sănătos ca atunci când ai chef să faci doar tu ceva, să faci acel lucru și să nu te pui în stand-by sau să te refuzi dacă nu ai motive serioase.

Și este important să fii înțelegător atunci când vrea timpul lui din două motive:

– dacă vrei să stai lângă el exact în momentele în momentele în care vrea să stea singur o să îi dai impresia că îl acaparezi. Ceea ce e de fapt exact efectul contrar față de ceea ce îți doreai

– gândește-te cum ar fi să vină el pe capul tău când vrei să te epilezi, sau să citești o carte într-o cadă cu spumă sau de cealaltă tabără, când … joci un shooter.

Bun, să spunem că am înțeles cu toții că e important să îi acord/respect timpul celuilalt când el vrea să stea singur, dar avem o problemă. S-ar putea să nu ne dăm seama că celălalt vrea să stea singur, el să nu ne spună și să ne suporte cu frustrări. De aceea amintesc de comunicare!

Par example, EL cumva își dă seama când eu vreau să stau singură. Odată voiam să fac exact o baie cu spumă și să citesc… dar am zis că aș fi cu șoric să nu-l invit în cadă. Prin urmare l-am întrebat, cam cu jumate de gură… EL a zâmbit și m-a lăsat să stau 2 ore în baie, cu parfumuri și măști și altele… Eu nu îmi dau seama când el vrea timpul lui. Ba mai mult, am impresia că e supărat, că am făcut eu iar o boacănă și nu-mi dau seama și stau pe capul lui. Acum, îmi spune că nu e nimic și doar vrea să stea singur și am învățat să nu o mai iau personal.

Cred totuși într-un ideal în care timpul tău și timpul meu nu mai există, există numai timpul nostru. Și chiar dacă facem lucruri pentru noi, nu e parte separată din relația noastră, pentru că „eu” nu te acaparez, ci te bucuri și primești afecțiunea mea fără să te simți sufocat pentru că asta îți dorești, alături de asta trăiești iar fără, ai fi singur.

Ușoară deviere: Dacă preferați în schimb să aveți timpul personal mai mult decât timpul împreună atunci când ajungeți acasă de la servici s-ar putea să nu fie tocmai ok și ar fi timpul să regândiți poziția pe care sunteți. Dacă e un lucru pe care nu-l înțeleg și îl resping sunt cuplurile/partenerii care stau în calea fericirii reciproc; dacă simți că nu mai merge, ia taurul de coarne, sigur după îți va fi mai bine.

Advertisements

Constantin si Elena

Acum 30 de minute am descoperit un proiect de care era mare nevoie, un film documentar cu povestea a doi oameni, casatoriti de 55 de  ani. Expresii ca „se înțeleg”, „armonie”, „inca se mai iubesc” sunt trivialitati pe langa linistea si impacarea celor doi.  „Constantin and Elena

Nu stiu beibi, dar cred ca si el, dar personal o sa devin o sustinatoare a acestui film documentar si o sa va comunic unde il gasiti pe DVD in Romania imediat ce e lansat. Si asta nu in relatie cu blogul, ci in relatie cu lucrul poate cel mai important dupa mama, persoana iubita.

Cateva secvente din film si vei zambi la toate neintelegerile pe care le-ati avut si la cele care vor urma, pentru ca stii ca persoana de langa tine este cea care iti da linistea si pe care o iubesti mai presus de cuvinte (si nu degeaba unele expresii devin cliseu). Simt numai acea iubire care ma copleseste.

Vorbele mele sunt goale… intrati pe site.