Fiecare vrabie pe limba ei piere… dar ce frumos canta.

Recent ma uitam la un interviu cu Arianna Huffington de la CES din Las Vegas. O admir mult pe cucoana pentru imperiul pe care l-a creat. A vorbit foarte relaxat, natural, in acelasi interviu si-a recunoscut unele puncte slabe si ce face sa lupte cu ele.  Daca spun ca avea incredere in ea e cumva “understatement”. Pur si simplu se vedea ca se simte bine in pielea ei. Desi e un lucru atat de natural, cati dintre noi se bucura de un astfel de privilegiu: te simti bine in pielea ta si ai incredere sa te exprimi. 

Subiectul increderii in sine este unul recurent, nu doar pentru adolescenti. Atunci cand un grup de baieti de pe strada mi-au spus “Fata, esti frumoasa, dar te strica ochelarii”, am renuntat la ei in ziua urmatoare. Azi port lentile de contact. Recomandat este sa nu iei in seama ce spun altii, sa fii constient de propriile valori.  Dar ce faci atunci cand parerea ta este pusa sub semnul unor talpi de bocanc?

De aceea astfel de personaje, precum Arianna Huffington, imi ies in evidenta. Si atunci m-am uitat si la cealalta extrema, a celor care aparent nu au nicio opinie, care ridica din umeri, care raman impasibili. Nu te nasti asa, oamenii sunt facuti sa aiba ratiune, o judecata, mai buna, mai rea, insa lucrurile din jurul lor ii fac cel putin sa aiba o senzatie.

Atunci de ce unii par sa nu aiba niciodata o opinie, doar sa ridice din umeri? In conditiile sensibilitatii crescute si a empatizarii patetice dintr-o perioada de viata a unui om, raspunsul e doar o chestie de feedback repetat. J. J. Rousseau a spus ca oamenii se nasc buni, insa societatea ii perverteste. Cred asta la fel cum cred ca oamenii din jurul nostru ne pot ajuta sa fim mai buni sau mai… stersi. Daca in mod repetat nu ti se cere, nu se tine cont de parereata sau esti contrazis, iti cam bagi picioarele si in “libera exprimare”, si in parerea altora despre tine si valoarea adaugata pe care ar trebui sa o aduci.

De aceea cred ca vezi oameni pe la 40-50 de ani, functionari aplecati, care iti spun ca “te mananca in fund sa vorbesti in loc sa stai in banca ta”. Si oricat le povestesti tu despre dreptul la replica, verticalitate, autonomie sa nu te ia altii de prost, ei iti spun, si pe buna dreptate, ca stiu mai bine si viata le-a aratat ca e mai comod si linistit sa faci ce zice sefu’. Pana la urma, daca gresesti, e vina lui.

Nu stiu care e solutia. Una la care m-am gandit este sa pleci de langa oameni care nu te asculta. Ce sens ar avea sa stai?… asta daca vrei sa vorbesti. Cine stie… poate asta e motivul pentru care Arianna Huffington si-a facut trust media: sa fie ascultata. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: