we love budapest

Facem o transmisiune live din Budapesta, Din fata catedralei Sfantul Stefan.

Ne place Budapesta, ne place orasul, ne place mancarea, ne place oferta si preturile sunt ok.

Comentarii fierbinti:

– supa crema de capsuni. buuuun!

– Sinagoga este manageriata de evrei si asta se simte in pretul de bilet… 40 lei… rip off.  Th- intrarea in parlament gratuita, insa s-ar putea sa iti iei teapa, ca noi, dupa ce stai la coada sa iti spuna ca e s-au terminat biletele.

– intrarea in Catedrala Sfantul Stefan isi merita toti banii, 200 huf. 🙂

– Muzeul National de arta… frumoooos. daca sunteti cat de cat atras de partea artistica isi merita banii, aprox 30 lei.

– au o multime de sortimente de bere!!!

-se spune ca unguroaicele sunt bune la pat. Nu am incercat una, sunt bune, amandoi ne uitam dupa ele, insa e ceva in aer care face sexul mai bun. 🙂

– fantana arteziana de langa televiziune e un muuust

-soferiibde autobuz conduc ca nebunii. tineti-va bine! This is not a joke!

– cautati autenticul in Budapesta! il veti gasi. Riscul este ca si varianta de cosmopolit este la indemana. Don’t be safe! Have fun!

Pentru ca este a doua vizita, vom reveni si cu niste recomandari.

Advertisements

Eu vs. Marky Mark

Acum 20 de ani exact ii auzeam pe unii colegi de generala pomenind cat de tare e un nou rapper aparut. Tot ce stiam despre rap era Snap! Iar colegii imi spuneau ca ultimul aparut la moda (nu se zicea pe atunci Ultima fitza) era unul…Marky Mark.
Dupa scoala, prindeam cateva imagini pe mtv (pe atunci mtv era music television, nu moron television), admirandu-l pe acest rebel…Marky Mark cantand Good Vibrations sau Hey Dj…sau United…

Eu, un rahitic pe baza de parizer, il admiram, ca dealtfel toti ceilalti colegi de generala pe acest baiat numai muschi, numai voce, numai scheme, sarind prin baltoace intr-un videclip alb-negru si strigand niste versuri de rap asa de bune de le fredonam prin casa pana venea maica-mea de la schimbul 2 de la fabrica.
———————–
Timpul a trecut…si incet incet muzica si filmele anilor ’90 a murit…si uite-asa am inceput sa uit de numele acelor vremuri (nu doar de Snap!, ci si 2Unlimited, Ace of Base sau Zack din Saved by the Bell si multi altii din cauza carora fetele de varsta mea preferau baieti mai mari,mai musculosi, mai talentati….si nu mancatori de parizer de la bloc…) pana cand…

————-
…Intr-o zi, baby si cu mine ne-am pus un film de vazut acasa. Am ales la intamplare Shooter – actiune cat incape, cu scenariu, pop-corn si impuscaturi tot cat incape ( vorbesc in stereotipuri , crizata de Dana Grecu de la anatene e de vina). Si…cand credeam ca sunt barbatu’n casa, cu o mana pe situatie si alta pe dupa umerii lu baby, ce sa vezi? Baby ofteaza si ofteaza, admira si geme… Eu, aparent impasibil, las berea jos, ragai, ma scarpin pe burta si zic:
– Ce-ai?
Ea imi marturiseste atunci, intre 2 puscaturi si o detonare cat de mult ii place actorul principal din Shooter, cat de fain joaca acum, chiar mai fain ca oricand, chit ca-l mai vazuse in the Departed, chit ca mai produsese Entourage, chit ca delira acu ceva ani in The Three Kings si asa mai departe…(cat mai departe, drace….).

Am simtit asadar, ca ceva nu-i in regula. Si asa era….fostul rapper de acum 20 de ani m-a bantuit si mi-a reamintit de complexul baiatului de 12 ani, hranit cu parizer! Azi, el a revenit direct. Dar nu asa…ci direct intre baby si mine, in armonia canapelei noastre din sufragerie! Ah, bagamiashi!

Dupa atatia ani, Marky Mark m-a regasit si mi-a tras-o din nou, nu in freza ci direct in linistea de cuplu: baby e atat de umeda de la el, incat ar fi de acord s-o punem de un 3-some cu pachetul de muschi – cu conditia ca eu sa prepar o cina lunga in tot timpul asta…

Si ete-asa m-a prins din nou modelul-erou-complexator Marky Whalberg Mark. Ala rau si atunci. Ala rau si acum – rau cu baby, ca ii intra in fantezii si nu-i da pace:

Va las, ma duc sa iau niste parizer, in chiloti…sper sa ma muste un caine de cur!