The living legend

Am fost la Chris Rea! SUPER! Muzica de calitate, de care va place D-voastra, cum ar spune Tamango.
Exceptand faptul ca am asteptat nitel ca sa intram in sala, si concertul a inceput mai tarziu decat era initial planuit, a fost super! In deschidere a cantat un pusti din Irlanda care nu s-a remarcat cu nimic. Avea voce si canta bine la chitara, dar stiind ca urmeaza Chris Rea abia asteptam sa plece. 🙂
Si dupa ce a terminat pustiul sa cante s-au aprins iar becurile… It totaly kiked you out of the mood. Dar in momentul in care a intrat Chris Rea pe scena impreuna cu trupa, toata lumea era in “delir”. Am mai fost la concerte dar nu cred ca am mai auzit o sala sa aplaude cu atat entuziasm si atat de tare pe cineva. Pur si simplu voiam sa se auda cat mai tare, sa se inteleaga aprecierea pe care o purtau toti din sala si bucuria traita. Erau veniti oameni care stiau ce inseamna Chris Rea, oameni de toate varstele, de la 5 ani (era un pusti care se zbuciuma pana la ultimul fir de par) pana la 80 de ani (aici imi e mai greu sa estimez, dar mi-am luat o marja :D).
Nu stiu cand a trecut o ora jumate dar brusc am auzit The Road To Hell (si nu ca incepe direct cu notele celebre, de asta am spus ca toti stiam ce insemna Chris Rea). Mie nu-mi venea sa cred ca e ultima. Si au plecat de pe scena, toata sala a aplaudat asteptand sa se intoarca, which he did si a cantat On the Beach su Let’s Dance. La ultima melodie toata sala era in picioare si aplauda. Dupa ce au iesit de pe scene, toata sala a ramas in picioare aplaudand minute in sir (nu ca as fi stat cu ochii pe ceas, dar era maaaare galagie). In final au trebuit sa aprinda luminile si au intrat baietii sa stranga scena. Atunci am inteles ca are o varsta si o sanatate fragila si ne-am luat catrafusele si am plecat acasa.

Omul nu este un entertainer, dar iti umple sufletul cand il auzi cantand. Cu un spatiu mic pe scena, cu picturile lui care se schimbau pe fundal (deosebit de frumoase prin culori si forme) si un joc de lumini perfect cu sunetul, Chris Rea ne-a dat senzatia unei Living Legend, si a fost o onoare pentru toti sa-i auzim vocea inconfundabila si neschimbata.
In timpul concertului ma gandeam daca ar fi numai el fara chitara, oare ar avea acelasi farmec…? Datorita vocii si mesajului din melodiile sale imi e foarte greu sa spun. Dar impresia mea a fost ca reactiona dupa cum il provoca chitara, prin urmare nu cred ca ar fi fost la fel. Un artist complet.
Si pentru ca sunt multe melodii pe care nu le-a cantat si publicul le-ar fi vrut, am gasit o varianta live a unei melodii pe care mi-as fi dorit sa o aud. E o varianta diferita de originala, dar aseara a cantat si Julia diferit.