Versiunea naivului cel mic.

Asadar, vin si eu cu dreptul la replica: chiar daca lucrurile sunt aparent simple de vazut asa cum le explica Ea la modul elegant, am si eu versiunea mea a istorioarei.
Acum 2 ani (sau 3?), a aparut Oli in bratele ei, in timp ce doarme, tot de ziua ei.
Acum 1 an am ochit o minunata pereche de pantofiori eleganti la un fitze-store pe care i-am luat pentru ziua ei (bine, nu erau marimea ei si a trebuit sa si-i schimbe, dar asta nu se pune).
Deci anul asta nu aveam cum sa o dau in bara intentionat.
Ce intentionam eu era sa mergem undeva, asa cum am mers si de ziua mea. Am si fost undeva, dar n-a iesit cum ne-am propus, intalnindu-ne oarecum incognito cu un alt cuplu – buni prieteni de-ai nostri – care veneau si ei obositi, dupa job samd… Asa ca, in mintea mea, mi-am zis ca nu e cazul sa amestec oboseala cu un gest ‘cu cele cuvenite’ de ziua Ei…si-am zis sa aman pe a doua zi (sambata). Doar ca…
Doar ca la ora doispe fara 5, ajungand acasa, m-am trezit alungat prin ploaie si vant dupa ‘uitatu’ – sanchi – buchet de flori. M-am ofuscat oarecum, dar am inghitit in sec, n-ai ce comenta de ziua unei femei, asta o stie orice prost – si am tulit-o spre o florareasa fara somn. Rezolvat.
Dar unde am gresit a fost la intoarcere, ca nu m-am putut abtine sa nu zic ca – nuuui asaa? – un dar nu se cere, ci se da. Si-am in mod involuntar, ai comis-o, darga Tibi!
No pussy for the next future…
Dar acuma stiu! M-am pregatit de Paste, de 1 aprilie, de 1 iunie, de 15 iunie, de orice data care ar putea insemna ceva si pe care – nuuui asaaa? – n-as vrea s ao ratez din nou! Mea culpa, beib! Never happen aghen! Cross my heart! Seal my lips!

Advertisements