Asa e cu cuplurile. Se mai supara, au experiente si mai placute, si mai putin placute, dar din fiecare invata. Asa am invatat si noi in experientele trecute in postul de mai jos si am mers mai departe.
Si am mars mai departe pe motor. 🙂
EL este un pasionat al motoarelor si nu pot sa spun ca eu nu il incurajez. Imi plac si mie, am facut scoala, dar nu am mai dat examenul. In acest week-end am fost la targul moto SMAEB dela Romaero. Nu vreau sa vorbesc despre cum este targul, anul trecut am fost la targul moto din Milano si nu pot sa spun ca am vazut ceva in Romania la acel nivel si nici sa sper ca va fi in urmatorii ani. Cu toate acestea, mi-am atins scopul: mi-am luat geaca si manusi. Si da, am avut prima plimbare cu motorul!!!
A fost o experienta extraordinara! Prima data cand am mers cu avionul, tot ce putea sa spun era “oh, boy! oh, boy!”. Voiam sa se opreasca avionul si sa cobor. Cam la fel a fost si la prima mea plimbare cu motorul in ca pasager si in trafic. La inceput mi-a fost frica, m-am simtit expusa, mi se facea frica la fiecare balta, punga purtata de vant, prost cu masina care facea o manevara proasta. In primele 5 minute mi-am dat seama ca treaba asta cu mersul pe motor nu e chiar de colo, iar daca nu as avea in credere in el, ca sofer si ca persoana ca nu vrea sa faca pe smecherul si sa ma expuna unor ricuri, m-as fi dat jos in secunda doi.
Dar asta nu era prima data cand mergeam pe un motor, am facut scoala si intr-adevar, simteam asta la curbe, cand reactiile mi se formasera. Atunci de unde atatea emotii la acest drum? Doua motive:nu poti sa compari experienta de pe un poligon si, in plus, lucrurile se vad altfel cand vezi numai jumatate din ce se intampla.
Pe poligon, singurele obstacole sunt jaloanele si betonul foarte prost (ex Poligonul Ilioara din Bucuresti). In trafic, un obstacol e la tot pasul: o groapa, o balta, un pieton, o masina care pune brusc frana, un caine care latra la roti, o pata de ulei. In poligon mergi cu o viteza mult mai mica decat in “viata reala”. Am simtit ca la viteza, daca nu am pozitia corecta, imi iau zborul de pe motor, iar el nu a depasit suta.
In plus simti nevoia sa vezi ce e in fata. Iar faptul ca nu vezi imaginea de ansamblu contribuie la sentimentul de nesiguranta. Iar chestia asta am remarcat-o in momentul in care el se apleca putin, sa intorcea capul, iar eu vedeam in fata toata imaginea. Brusc, ma simteam mai in control, mai stapana pe situatie.
Chiar si asa, dupa acea scurta vizita la SMAEB sambata, am stabilit un picnic pe joi: eu fac sandviciuri si cafea la termos, tu stabilesti traseul. Si asa, duminica dimineata am plecat la Manastirea Cernica. Pe langa experienta drumului, cand am remarcat ca simt mai mult ca “ma plimb” cu motorul decat cu masina, am remarcat ca baietii se uitau mai mult cu jind la noi doi, o pereche pe motor sau cu geci de moto. Si eu am simtit ca suntem o pereche, cu aceleasi interese, care se sprijina reciproc si care au incredere unul in altul.
Poate ca, citind atatea paragrafe, spuneti “Hai sictir! Am mers si eu pe motor in spatele unuia si n-am facut atata caz si nici nu am simtit ca am o relatie cu el”. Ok! Stiu multe persoane care s-au urcat pe motor cu persoane cu care nu sa vad prea des. Dar in cazul meu simt ca mersul impreuna ne-a adus si mai aproape si am deschis un nou capitol al relatiei, paralel cu celelalte.
Asfalt uscat!
Cercuri Suprapuse 