Eu vs. Marky Mark

Acum 20 de ani exact ii auzeam pe unii colegi de generala pomenind cat de tare e un nou rapper aparut. Tot ce stiam despre rap era Snap! Iar colegii imi spuneau ca ultimul aparut la moda (nu se zicea pe atunci Ultima fitza) era unul…Marky Mark.
Dupa scoala, prindeam cateva imagini pe mtv (pe atunci mtv era music television, nu moron television), admirandu-l pe acest rebel…Marky Mark cantand Good Vibrations sau Hey Dj…sau United…

Eu, un rahitic pe baza de parizer, il admiram, ca dealtfel toti ceilalti colegi de generala pe acest baiat numai muschi, numai voce, numai scheme, sarind prin baltoace intr-un videclip alb-negru si strigand niste versuri de rap asa de bune de le fredonam prin casa pana venea maica-mea de la schimbul 2 de la fabrica.
———————–
Timpul a trecut…si incet incet muzica si filmele anilor ’90 a murit…si uite-asa am inceput sa uit de numele acelor vremuri (nu doar de Snap!, ci si 2Unlimited, Ace of Base sau Zack din Saved by the Bell si multi altii din cauza carora fetele de varsta mea preferau baieti mai mari,mai musculosi, mai talentati….si nu mancatori de parizer de la bloc…) pana cand…

————-
…Intr-o zi, baby si cu mine ne-am pus un film de vazut acasa. Am ales la intamplare Shooter – actiune cat incape, cu scenariu, pop-corn si impuscaturi tot cat incape ( vorbesc in stereotipuri , crizata de Dana Grecu de la anatene e de vina). Si…cand credeam ca sunt barbatu’n casa, cu o mana pe situatie si alta pe dupa umerii lu baby, ce sa vezi? Baby ofteaza si ofteaza, admira si geme… Eu, aparent impasibil, las berea jos, ragai, ma scarpin pe burta si zic:
– Ce-ai?
Ea imi marturiseste atunci, intre 2 puscaturi si o detonare cat de mult ii place actorul principal din Shooter, cat de fain joaca acum, chiar mai fain ca oricand, chit ca-l mai vazuse in the Departed, chit ca mai produsese Entourage, chit ca delira acu ceva ani in The Three Kings si asa mai departe…(cat mai departe, drace….).

Am simtit asadar, ca ceva nu-i in regula. Si asa era….fostul rapper de acum 20 de ani m-a bantuit si mi-a reamintit de complexul baiatului de 12 ani, hranit cu parizer! Azi, el a revenit direct. Dar nu asa…ci direct intre baby si mine, in armonia canapelei noastre din sufragerie! Ah, bagamiashi!

Dupa atatia ani, Marky Mark m-a regasit si mi-a tras-o din nou, nu in freza ci direct in linistea de cuplu: baby e atat de umeda de la el, incat ar fi de acord s-o punem de un 3-some cu pachetul de muschi – cu conditia ca eu sa prepar o cina lunga in tot timpul asta…

Si ete-asa m-a prins din nou modelul-erou-complexator Marky Whalberg Mark. Ala rau si atunci. Ala rau si acum – rau cu baby, ca ii intra in fantezii si nu-i da pace:

Va las, ma duc sa iau niste parizer, in chiloti…sper sa ma muste un caine de cur!

Advertisements

În duet, cu solo

Mai fac uneori greșeala pe blog de a lăsa suspendate unele subiecte pentru a scrie despre altul pe care (mi) l-am promis. De data asta las în stand-by subiectul Budapesta pentru că am atâtea alte lucruri de spus.

Cum ar fi povestea cu timpul fiecăruia. Tot vorbesc de cercuri suprapuse, de cum el și ea vor ajunge să împartă totul, împăcați. Cumva poate sunteți tentați să credeți că așa suntem și noi. Nu suntem. Și nu vă mai gândiți că alte cupluri au ceva mai frumos decât aveți voi!

Uneori fiecare are nevoie de timpul lui, în care să își facă o baie cu spumă sau să joace un shootter cu mult sânge pe ecran. E firesc. Consider că femeile au o mai mare capacitate de sacrificiu când vine vorba de relație și se dedică mai mult (sau poate doar altfel) într-o relație. Dar cred că este mai sănătos ca atunci când ai chef să faci doar tu ceva, să faci acel lucru și să nu te pui în stand-by sau să te refuzi dacă nu ai motive serioase.

Și este important să fii înțelegător atunci când vrea timpul lui din două motive:

– dacă vrei să stai lângă el exact în momentele în momentele în care vrea să stea singur o să îi dai impresia că îl acaparezi. Ceea ce e de fapt exact efectul contrar față de ceea ce îți doreai

– gândește-te cum ar fi să vină el pe capul tău când vrei să te epilezi, sau să citești o carte într-o cadă cu spumă sau de cealaltă tabără, când … joci un shooter.

Bun, să spunem că am înțeles cu toții că e important să îi acord/respect timpul celuilalt când el vrea să stea singur, dar avem o problemă. S-ar putea să nu ne dăm seama că celălalt vrea să stea singur, el să nu ne spună și să ne suporte cu frustrări. De aceea amintesc de comunicare!

Par example, EL cumva își dă seama când eu vreau să stau singură. Odată voiam să fac exact o baie cu spumă și să citesc… dar am zis că aș fi cu șoric să nu-l invit în cadă. Prin urmare l-am întrebat, cam cu jumate de gură… EL a zâmbit și m-a lăsat să stau 2 ore în baie, cu parfumuri și măști și altele… Eu nu îmi dau seama când el vrea timpul lui. Ba mai mult, am impresia că e supărat, că am făcut eu iar o boacănă și nu-mi dau seama și stau pe capul lui. Acum, îmi spune că nu e nimic și doar vrea să stea singur și am învățat să nu o mai iau personal.

Cred totuși într-un ideal în care timpul tău și timpul meu nu mai există, există numai timpul nostru. Și chiar dacă facem lucruri pentru noi, nu e parte separată din relația noastră, pentru că „eu” nu te acaparez, ci te bucuri și primești afecțiunea mea fără să te simți sufocat pentru că asta îți dorești, alături de asta trăiești iar fără, ai fi singur.

Ușoară deviere: Dacă preferați în schimb să aveți timpul personal mai mult decât timpul împreună atunci când ajungeți acasă de la servici s-ar putea să nu fie tocmai ok și ar fi timpul să regândiți poziția pe care sunteți. Dacă e un lucru pe care nu-l înțeleg și îl resping sunt cuplurile/partenerii care stau în calea fericirii reciproc; dacă simți că nu mai merge, ia taurul de coarne, sigur după îți va fi mai bine.